Reprezinta capacitatea individului de a se deplasa sau de a se mișca rapid, cu anumite segmente sau cu intreg corpul. Concret viteza se refera la rapiditatea executarii miscarii sau a actului motric.
Viteza este puternic condiţionată genetic, chiar şi în condiţiile unui antrenament special progresul NU este spectaculos în raport cu posibilităţile de dezvoltare a altor calităţi motrice (forţa, rezistenţa). Viteza se poate îmbunătăţi cu maximum 15-20%.
Există două tipuri de viteză:
– Viteza generală care reprezinta capacitatea de a executa rapid orice tip de mişcare ;
– Viteza specifică care reprezinta capacitatea de a executa un exerciţiu sau o deprindere cu o anumită viteza.
Simţul vitezei este corelat în bună măsură cu simţul ritmului şi tempoului:
– ritmul are caracteristică principală periodicitatea repetării fenomenului, succesiunea intervalelor de timp şi accentele rezultate din desfăşurarea lui; defineşte efectuarea unui efort în timp şi spaţiu, precum şi raportul dintre aceste două marimi. (efectuarea într-un ritm adecvat cu viteză optimă a unui exerciţiu de gimnastică sau a oricărui procedeu tehnic determină cursivitatea şi eficienţa mişcării respective);
– tempoul reprezintă densitatea mişcărilor pe unitate de timp (nr. paşi/sec, nr. de acţiuni/repriză la jocuri şi la sporturi de luptă).
In cadrul diverselor miscari, viteza se manifesta sub forma si aspecte diferite, insa intotdeauna una dintre ele este dominanta in realizarea actului motric.
Se deosebesc urmatoarele forme de manifestare a vitezei:
– viteza de reactie, sinonima cu timpul de reactie sau perioada latenta a reactiei motrice elementare;
– viteza de executie a unor miscari mai complexe sau a unei faze dintr-o miscare complexa ce caracterizeaza o ramura sau proba;
– viteza de repetitie, prezenta in efectuarea unor acte motrice ciclice, de exemplu, frecventa pasilor in unitatea de timp sau frecventa loviturilor la box;
– viteza de deplsare sau viteza integrala – care se manifesta de obicei in conditiile specifice unor ramuri sau probe, cum sunt: alergarile de viteza, viteza elanului sau a jucatorului pornit la contraatac;
– viteza de optiune, manifestata prin alegerea rapida a variantei optime de raspuns la actiunile adversarului, care exprima inteligenta sportivului in unele ramuri de sport ca: boxul, luptele, judoul, tenisul, iar in jocurile sportive in general capata o pondere din ce in ce mai mare;
– viteza de angrenare, caracterizata prin capacitatea de a ajunge rapid la viteza maxima
METODE DE DEZVOLTARE A VITEZEI
- METODA REPETĂRII = este metoda de bază utilizată în antrenamentul de viteză. Se referă la repetarea unei serii de mai multe ori, cu o anumită viteză. –În timpul antrenamentului cu repetări, psihicul, voința și concentrarea maximă a sportivului sunt de importanță majoră.
–Există 2 variante ale antrenamentului cu repetări:
1. repetări executate cu maxim de viteză în condiții de rezistență redusă;
2. repetări executate cu maxim
2. METODA ALTERNATIVĂ = se referă la mișcări care alternează ritmic (repetări), cu intensități înalte și joase. Sportivul crește și reduce viteza progresiv, menținând în același timp faza de viteză maximă;
3. METODA CU HANDICAP = permite sportivilor cu diferite calități să lucreze împreună, cu condiția ca toți să aibă aceeași motivație. Când se execută o repetare, fiecare sportiv (fie în faţă, fie în spate în funcţie de potenţialul de viteză al fiecăruia) este plasat astfel încât toţi să poată ajunge în acelaşi timp la linia de sosire ori la sfârşitul fazei de accelerare;
4. METODA ÎNTRECERII, ȘTAFETE ȘI JOCURI pot fi larg folosite pentru dezvoltarea vitezei, în special la începători sau la sportivii consacrați în perioada pregătitoare; este o metodă agreabilă şi distractivă.